Supersonic este cea mai veche si cea mai compacta trupa de street dance si break dance din Bucuresti. Suntem mandri de ei, intrucat ne reprezinta la concursuri internationale si peste tot unde merg sunt fruntasi in clasamente. Asa ca am vorbit putin cu USA (Bogdan Mogos) liderul si fondatorul Trupei Supersonic din Bucuresti.
OneBeat: De cat timp exista trupa Supersonic? USA: Trupa Supersonic a implinit anul acesta 10 ani, am sarbatorit centenarul printr-un eveniment la Arenele Romana, la care au fost participat 8 trupe straine de breakdance dar si un juriu international. Deci am sarbatorit asa cum ne place noua, prin muzica, distractie si mult mult dans. OneBeat: Stiu ca sunt Supersonic are mai multe trupe de dans...cate sunt in momentul de fata? USA: Este de fapt o singura trupa, dar suntem multi - aproximativ 30 si astfel creem concurenta intre noi dar toti suntem Supersonic. Daca chiar vrei sa stii, ar fi „Supersonic” si „Supersonic Dirty Steps” (primele 2 si cele mai importante) si mai nou trupa 3 - „Black and White”. Oricum concurenta e foarte importanta pentru noi, fara discriminre, in afara de coregraf. Toata lumea da probe ca sa intre in trupa principala, inclusiv cei care fac break-dance, liderul trupei, fetele, baietii, prietena, prietenul, incepatori si chiar si cei mai vechi din trupa. Trebuie sa fim sigur ca in trupa principala toata lumea da 110% randament. OneBeat: Se spune ca pentru voi Supersonic nu este doar o trupa de dans ci si o "familie" este adevarat? USA: Oficial da, este adevarat ca suntem toti o familie, dar nu asa de intens cum era acum 2 ani. Atunci noi locuiam impreuna, adica da toti aveam o casa, dar pur si simplu in fiecare seara, dupa antrenamnte, stateam impreuna sa mai vorbim si foarte multi ajungeau sa doarma la mine peste noapte. Dar si acum sunt cativa dansatori din alte orase care danseaza la noi in crew si locuiesc la mine non-stop, si astfel da poti spune ca suntem o familie. OneBeat: Stiu ca peste tot unde mergeti castigati un loc pe podium, ce va motiveaza pe voi acum ca sunteti mai tot timpul printre castigatori, ce faceti sa nu va „culcati pe o ureche”? USA: Cheia noastra este urmatoarea, in cele 2-3 trupe, nimeni nu are locul asigurat, toti trebuie sa traga si sa se antreneze sa danseze in trupa 1, si daca trupa 1 nu are rezultate atunci lucreza altcineva la show/coregrafie pana iese ceva bun si castigator. Repet! poti fi si liderul trupei si presedintele si Swoosh si Nick Demoura, nu conteza, daca vii la noi dai probe inainte de fiecare concurs pentru a intra fie in trupa 1 sau 2. OneBeat: Cum afecteaza trupa faptul ca mai multi dansatori danseaza acum pe cont propriu la alti artisti? Din cate stiu aveti dansatori la Connect-R. Mai aveti si in alta parte? USA: Da ai dreptate, in afara de Connect-R, mai avem dansatori si in trupele lui Andreea Banica, Phelippe, Margherita si cativa sunt si instructori la scoli de dans din Bucuresti. In afara de acesti dansatori mai sunt si supersonici ce se axeaza pe castinguri in filme, reclame, seriale (De exemplu: „Cu un pas inainte” unde am avut 7 dansatori) si emisiuni („O data in viata” sau „Dansez pentru tine”, etc). Datorita acestui lucru timpul de antrenament este mai redus, DAR atunci cand ne vedem stim exact ce avem de facut si astfel reusim sa mentinem un balans (intre trupa si proiecte personale). Evident preferam momentele de vacanta, cand putem sa ne antrenam toti impreuna fara sa lipseasca nimeni, dar asta e... ne adaptam situatiei. OneBeat: Pe care parte sunteti mai activi? pe Street Dance sau Break Dance? USA: Pana in luna mai ne-am pregatit intens pentru concursul Battle of the Year (BotY) pe partea de break dance, insa acum vine Nymphea 2009 si dupa aceea Campinatul Mondial si din acesta cauza ne pregatim foarte mult pe partea de Street Dance. Iar in afara de aceste antrenamente de Break Dance si Street Dance, mai avem si mici antrenamente de popping, locking, krump. Ca sa iti fac un rezumat: avem 12 antrenamente pe saptamana (5 antrenamente de Street Dance si 7 de Breakdance ) + antrenamentele de la scoala de dans, artist, reclame etc. Inainte cand nu dansam peste tot, toata echipa participa la toate antremanemte posibile... acum insa din cauza proiectelor persoanle nu suntem la fel de multi la antrenamente DAR sala nu e niciodata goala.
OneBeat: Mai au timp dansatorii sa faca si altceva pe langa dans? USA: :) Eu personal, nu... adica daca munca ta e dansul nu ai timp de altceva si nu vrei altceva... eu lucrez de dimineata si uneori si seara daca tin locul cuiva dar mereu incerc sa ajung la antrenamentul de Street Dance si apoi seara la cel de Breakdance si deobicei reusesc. Daca am o dimineata libera ma antrenez pe Krump. Asa sunt eu dar sunt si cei care nu lucreza ca dansatori si vin doar la spectacole, reclame sau la concursuri.
OneBeat:Cum vezi tu evolutia Street Dance-ului in Romania? Ce mai trebuie facut? USA: Eu cred ca evolutia acestei miscari in Romania tine foarte mult de trupe, mai ales cele reprezentative. Ele trebuie sa mearga la concursuri in afara tarii, pentru a-si schimba mentalitatea si trebuie sa renunte la ideea de show comercial la un concurs. Show-ul pentru mine inseamna: confetti, mingii fosforescente, foc, artificii costume etc. Dar la un concurs asa ceva nici nu trebuie sa intre in calcul, la un concurs se puncteaza evident originalitea, fluiditatea si dificultatea miscarilor nu accesoriile cu care vi pe scena. Nu ar fi rau sa fie promovate si alte stiluri de dans, cum ar fi Krump-ul (ce usor, usor primeste ceva atentie), popping-ul si locking-ul ce in Romania sunt la stadiul de cativa buni si restul basics si chiar si Break Dance-ul ar mai avea nevoie de sprijin. Ca sa evoluam ne trebuie cat mai multe concursuri, workshop-uri, juriu de calitate (de preferat din afara tarii), ideea e sa fie facute in asa fel incat sa atraga lumea... sa investim ca sa culgem mai tarziu, pot sa zic ca si noi investim in ideea dansului dar fiecare ajuta cum poate doar sa fie intr-o directie buna.
OneBeat: Ai ceva de transmis dansatorilor din Romania? USA: Da am ceva de transmis. Cu toate ca dansul nu te-a ranit niciodata, nu te-a parasit niciodata, nu te-a inselat si nu ti-a tradat secretele... dansul uneori te va face sa il urasti, sa il parasesti, sa nu mai vrei sa fii dansator pentru ca uneori e prea greu si doare fizic si mai ales te rupe in interior cum nu crezi ca poti fi rapus vreodata si de multe ori desi esti intr-un crew te vei simti singur, dar dupa toate astea, dupa ce ai cazut asa de rau, daca te mai poti ridica fara sa arunci prosopul incepi incet, incet sa iti depasesti propriile limite si asta e cu adevarat greu pt un dansator si asta inseamna sa fi cu adevarat un dansator profesionist.